Candva vei intelege...
Poate chiar acum, cat timp scriu asta
Desi ma-ndoiesc
Poate un pic mai tarziu,
Poate chiar niciodata
Desi ma-ndoiesc si de aceasta
Si de se va intampla vreodata sa-ntelegi,
Sper ca nu va fi prea tarziu
Mult prea tarziu pentru mine
Voi fi suflul ce adie printre frunzele copacilor
Lasand in urma doar amaraciune si declin
Un vid blestemat, un suflet gaurit
Ca si un cearsaf ros de molii
Atat si nu mai mult
Dar tu nici ca vei sti
Sigur nici ca iti va pasa
Inima ta va fi deja la altul
Si la altul, si la altul...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu